Busuioc

Busuiocul – o plantă sacră și vindecătoare

Busuiocul este o plantă aromată, folosită pentru condimentarea preparatelor culinare. Pe lângă gustul foarte plăcut, busuiocul are și foarte multe beneficii pentru sănătate. Proprietățile busuiocului sunt date de conținutul de substanțe active pe care le conține, astfel că utilizările medicinale ale acestei plante sunt multiple.

Busuiocul a fost considerat o plantă sacră și nobilă încă din cele mai vechi timpuri. Cuvântul „busuioc” provine din vechea greacă „basilikhon” care înseamnă „regal”. Proprietățile busuiocului sunt date de conținutul de substanțe active pe care le conține, astfel că utilizările acestei plante sunt multiple: terapeutic pentru acțiunile sale cu numeroase beneficii asupra organismului, industrial - fiind folosit în producția de cosmetice și medicamente, și alimentar - fiind folosit la condimentarea preparatelor.

Busuiocul (Ocimum basilicu), o plantă ierboasă originară din Asia tropicală și face parte din familia Lamiaceae, este o plantă anuală, cu tulpina ramificată, înaltă de 30 - 60 cm, cu frunze mărunte, oval lanceolate, ce formează aspectul de tufă deasă foarte decorativă și în întregime aromată. Florile sunt de culoare albă, aranjate într-o terminație numită racem.

În scop terapeutic, de la busuioc se folosesc frunzele și florile. Recoltarea lor începe spre sfârșitul lunii iunie și continuă până toamna târziu. Se taie doar vârfurile înflorite de busuioc (fără partea lemnoasă), de mai multe ori pe timpul verii, după fiecare tăiere, planta dând și mai mulți lujeri, care la rândul lor vor înflori. După culegere, vârfurile de busuioc se usucă într-un strat cu o grosime de aproximativ 2 cm, până când tulpinile și frunzele devin ușor casante.

Depozitarea se face în pungi de hârtie sau în săculeți de pânză, în locuri întunecoase, uscate și răcoroase.

Busuiocul are un gust asemănător cu al anasonului, având un miros puternic dulceag-înțepător. Fiind o plantă aromatică, busuiocul, se bucură de mare apreciere și în arta culinară, fiind folosit drept condiment.

Varietăți de busuioc:

Există 35 de soiuri de busuioc

  • mediteranean - cu frunze verzi lucioase și flori albe sau violet;
  • pitic (Ocimum minimum) - este de talie mică, utilizat mai mult în scop decorativ;
  • busuiocul ca salata (Ocimum lactucae foliae) - apreciat pentru frunzele mari, gofrate sau ondulate, ușor de cules și foarte parfumat;
  • busuiocul cu parfum de lămâie (Ocimum citriodorum) - cu aspect piramidal al tufei, încărcată de ciorchini florali ce apar printre frunzele ascuțite și zimțate;
  • busuiocul creț
...

Compoziție busuioc:

Substanțele active ale busuiocului sunt date de uleiul volatil din florile sale (Herba Basilici), bogat în estragol (până la 80%), camfor, anelol și linalool. Semințele busuiocului conțin mucilagii, iar frunzele sale conțin taninuri și saponozide triterpenice.

Preparate din busuioc / moduri de utilizare

Pulbere

Se obține prin măcinarea inflorescențelor de busuioc uscate. O linguriță rasă de pulbere (aproximativ 1,5 grame) se ține câteva minute sub limbă, după care se înghite cu apă. Se ia pe stomacul gol, de 3-4 ori pe zi.

Infuzie

Se folosește în terapia naturală pentru efectele antispastice, ameliorând tulburările digestive și unele afecțiuni respiratorii (bronșită, tuse convulsivă, viroze respiratorii).

Se prepară simplu, prin opărirea unei lingurițe de tulpini înflorite și mărunțite cu o cană de apă clocotită, după care se lasă un sfert de oră să se infuzeze și se filtrează. Se bea cu un sfert de oră înainte de mesele principale.

Tinctura

Se umple pe jumătate un borcan cu pulbere de iarbă de busuioc, completându-se restul cu alcool de 50°C. Se închide ermetic și se lasă la macerat timp de 8 zile, după care tinctura se filtrează prin tifon, și se păstrează în sticluțe mici, închise la culoare.

Uleiul volatil

Este un preparat ce se obține doar prin procedee industriale (prin antrenare cu vapori).

Se administrează, de regulă, câte 3 picături dizolvate într-o linguriță de miere sau puse într-o lingură de apă, de 2-4 ori pe zi, în cure de 5-14 zile.

Vinul de busuioc

Acesta se prepară din frunze proaspete de busuioc, bine mărunțite și adăugate într-o sticlă, în care se toarnă vin roșu și miere.

După o săptămână, timp în care amestecul este lăsat la macerat și agitat de maxim cinci ori pe zi, acesta se filtrează, iar vinul rezultat se va păstra într-o sticlă bine închisă.

Băile terapeutice

Două mâini de busuioc se lasă la înmuiat într-o oala cu 3-5 litri de apă călduță, vreme de 12 ore (de dimineață până seara), după care se filtrează. Maceratul obținut se pune deoparte, iar planta rămasă se mai opărește cu un litru de apă, se lasă la infuzat timp de 15 minute, apoi se filtrează. Se toarnă ambele preparate obținute în cada de baie, peste apa fierbinte. De regulă, băile cu busuioc durează 20-30 de minute, având efecte tonice fizice și psihice, ajutând organismul să lupte împotriva infecțiilor și ferindu-ne în mod special de gripă și răceală.

Beneficii și moduri de utilizare ale busuiocului

Uz intern

  • Sursă excelentă de vitamine și minerale
  • Tratează afecțiuni gastrointestinale
  • Ameliorează febra
  • Tratează guta
  • Calmează durerile de stomac
  • Reduce nivelul mărit de grăsime din sânge - busuiocul elimină colesterolul „rău” din sânge sau LDL-ul, scăzând nivelul de lipoproteine din sânge. De asemenea, eugenolul, substanța care se regăsește în busuioc, are proprietăți antioxidante, inhibând oxidarea LDL-ului și prevenind bolile de inimă, precum și ateroscleroza.
  • Tratează infecțiile urinare și cistita - se beau câte trei căni pe zi de infuzie de busuioc, în care se pun câte 3 picături din uleiul volatil de busuioc. Tratamentul se face timp de 7-14 zile și are efecte antibiotice, antimicotice și antivirale puternice. De asemenea, busuiocul stimulează diureza, reduce inflamația la nivelul căilor urinare, previne complicațiile infecțiilor reno-urinare.
  • Ameliorează durerile de cap - se administrează o linguriță de pulbere de busuioc, în care se pune o picătură de ulei esențial din aceeași plantă. Este un remediu recomandat în durerile de cap care apar datorită oboselii, a hipotensiunii, precum și în migrenele biliare sau asociate cu constipația. Busuiocul elimină durerile de cap prin efectul de îmbunătățire a circulației cerebrale, prin deblocarea colecistului și a tranzitului intestinal.
  • Tratează afecțiunile gâtului, laringita, faringita, gripa și virozele respiratorii - se administrează infuzie fierbinte de busuioc, câte 3-4 căni pe zi pentru prevenirea complicațiilor gripei, reducerea stărilor de disconfort (vertij, dureri de cap, tuse) din timpul bolii.
  • Ameliorează stările de vomă sau greață - se ia câte un sfert/o jumătate de linguriță de pulbere de busuioc, de 4-6 ori pe zi pentru a elimina stările de greață. Uleiul volatil din busuioc acționează la nivelul papilelor gustative și al sistemului nervos central, favorizând secreția de salivă și de sucuri gastrice, eliminând inapetența, dispepsia și flatulența. Ca atare, este un tratament foarte util și contra indigestiei, a balonării și a colicilor abdominale. În cazul colicilor, se recomandă infuzia fierbinte de busuioc, care are efect antispastic digestiv.
  • Stimulează pofta de mâncare - se recomandă vinul de busuioc
  • Vindecă leziunile bucale, erodate și inflamatorii (se recomandă gargarisme)
  • Previne toxiinfecția alimentară - condimentarea cu busuioc a mâncărurilor este recomandată, mai ales în timpul verii, deoarece substanțele volatile din busuioc păstrează alimentele nealterate mai mult timp și te feresc de infecțiile tubului digestiv.
  • Are efecte benefice asupra aparatului cardiovascular - substanțele antioxidante conținute de către busuioc previn formarea plăcilor de aterom pe artere și mențin elasticitatea vaselor de sânge.
  • Protejează arterele coronare de depunerile de colesterol
  • Ține sub control tensiunea arterială
  • Protejează căile respiratorii - consumat ca aliment, în salate, în sosuri sau în supe, busuiocul protejează aparatul respirator de apariția reacțiilor alergice, împiedică recidiva infecțiilor bronho-pulmonare, protejează căile respiratorii de procesele inflamatorii ce conduc la apariția astmului.
  • Protejează celulele organismului în fața acțiunii mutagene a radiațiilor ultraviolete, a radiațiilor beta și gamma datorită celor două substanțe active pe care le conține: orientina si vicenina (ambele fiind flavonoide hidrosolubile). Pe timpul verii, când ești mai vulnerabil la radiațiile solare, dar și atunci când ești expus la radiații din alte surse, administrarea zilnică a busuiocului este foarte utilă pentru prevenirea mutațiilor celulelor, a proceselor de malignizare. Se ia pulbere de busuioc, câte 4-8 g pe zi, în cure de 30 de zile.
  • Reduce nivelul crescut de zahăr din sânge - busuiocul poate fi de ajutor în tratarea efectelor pe termen lung ale glicemiei crescute datorită extractului de etanol din frunzele sale.
  • Are efecte benefice în situațiile de surmenaj psihic sau tulburări neurovegetative - se țin cure de câte 20 de zile, timp în care se administrează câte 3 căni de infuzie pe zi. Induce o stare de optimism și de încredere. Infuzia de busuioc este un remediu care îmbunătățește rapid circulația cerebrală, favorizează menținerea trează a atenției pe perioade îndelungate de timp și alungă oboseala.
  • Adjuvant în depresie, anxietate, nevroze
  • Vindecă rinita cronică, sinuzita - se recomandă câte o linguriță de pulbere de busuioc, în care se pune o picătura de ulei esențial din aceeași plantă. Se administrează de 3-4 ori pe zi timp de 14 zile. Principiile active ale plantei vor ajuta la decongestionarea căilor respiratorii superioare, vor ajuta la eliminarea infecțiilor bacteriene și la recăpătarea simțului olfactiv.
  • Calmează artrita reumatoidă - se face o cura cu infuzie de busuioc, din care se administrează câte un litru pe zi, în cure de 45 de zile. Flavonoidele și anumiți compuși volatili (cum este eugenolul) din busuioc au efecte antiinflamatoare articulare puternice, reducând durerea și rigiditatea articulară.
  • Tratează diareea datorată toxiinfecțiilor alimentare - se administrează câte o linguriță de pulbere de busuioc, în care se pun 1-3 picături de ulei esențial din aceeași plantă, de 3-4 ori pe zi, până la vindecare. Acest tratament distruge multe din bacteriile care produc aceste afecțiuni (Listeria monocytogenes, Staphylococcus aureus, Escherichia coli, Yersinia enterocolitica).
  • Este calmant și vindecă insomniile - persoanele care au probleme cu somnul sau sunt foarte nervoase pot bea zilnic ceai de busuioc.

Uz extern

  • Înțepăturile de insecte - se tamponează cu tinctură de busuioc
  • Rănile - se tratează cu tamponări cu tinctură de busuioc sau prin aplicarea unor comprese cu frunze de busuioc
  • Eczeme infecțioase - se pun comprese cu tinctură de busuioc pe zonele afectate, timp de 1-2 ore zilnic. Busuiocul are efecte antibiotice și antifungice foarte puternice, care elimină infecțiile.
  • Tulburări de somn - în cazul insomniilor se umple o față de pernă mică sau un săculeț de pânză cu frunze de busuioc, de preferință uscate, și se ține lângă perna pe care se doarme.
  • Cistite recidivante, bronșită cronică - se fac băi complete adăugându-se în apa din cadă doi litri de infuzie și 10 picături de ulei volatil de busuioc.
  • Acnee - se șterge seara tenul cu infuzie de busuioc. Tratamentul împiedică infectarea porilor, anihilează bacteriile care contribuie la agravarea acneei, curăță eficient tenul.
  • Adjuvant contra căderii părului - într-un sfert de cană de infuzie de busuioc se pun 1-2 picături de ulei volatil din aceeași plantă. Cu preparatul obținut se masează scalpul zilnic. Este un tratament care activează puternic circulația la nivelul foliculilor piloși, și care elimină și micozele la nivelul pielii capului.
  • Sinuzita - într-un litru de apă clocotită, se pune o mâna de busuioc, se lasă câteva minute la infuzat și apoi, cu un prosop peste cap se stă aplecat deasupra vasului pentru a inhala aburii. Pe lângă busuioc, se poate adăuga în apă menta și cimbru.

Contraindicații busuioc

  • Alergia la administrarea internă a busuiocului este foarte rar întâlnită, însă la unele persoane, această plantă, mai ales uleiul volatil extras din ea, poate da simptome cum ar fi senzația de sufocare ori deranjamente gastro-intestinale. De aceea, înainte de a începe un tratament intern cu busuioc, vom lua o cantitate foarte mică de plantă sau de ulei volatil, și doar dacă în 4 ore nu apare nici un simptom de alergie, vom continua administrarea normală.
  • Reacțiile alergice la folosirea externă a busuiocului sunt mai frecvente și constau în apariția de inflamații la nivelul pielii, a catarului respirator și a senzației de dificultate în respirație. Se va testa mai întâi preparatul pe o porțiune mică de piele și doar dacă nu apar reacții adverse de tipul celor descrise mai sus, se va continua tratamentul.

Știai că...?

  • Termenul de busuioc provine din limba greacă, (basileus) însemnând „rege”, despre această plantă spunându-se că a crescut pe locul unde Împăraților Constantin și Elena li s-a arătat Sfânta Cruce.
  • Busuiocul este considerat „regele mirodeniilor” de mulți bucătari și autori de cărți gastronomice.
  • Există 35 de soiuri de busuioc.
  • Busuiocul pus în ghiveci și ținut la fereastră acționează precum o plasă în calea intrării țânțarilor în casă, deoarece țânțarii nu iubesc mirosul de busuioc.

Sumar

Efecte benefice:

  • Antibiotic
  • Antioxidant
  • Antiinflamator
  • Antifungic
  • Antipiretic
  • Antistres

Contraindicații:

  • contraindicat celor alergici la busuioc

Comentarii

Evaluează acest ingredient: