Topul alimentelor naturale bogate în iod

Iodul este un mineral important in sinteza hormonilor tiroidieni (tiroxina și triiodotironina).

În perioade precum cele traversate de război aproape de granițele țării, suntem îngrijorați de un posibil atac nuclear și, implicit, de expunerea la radiații. De aceea, ne întrebăm cum putem contracara efectul negativ al acestora. Știm cu toții că iodul poate fi o soluție, iar vestea bună e că există și surse naturale de iod. Iodul nu este produs de corpul uman, ci ne putem completa rezervele doar din surse externe: alimente sau suplimente pe bază de iod. Din acest articol vei afla care sunt alimentele care te pot apăra de radiații sau pot preveni unele boli prin absorbția de iod în organism.

Informații nutriționale

Iodul este un oligoelement prezent în cantități infime în corpul uman – 15-20 miligrame – dintre care 70-80% se găsesc la nivelul glandei tiroide.

Doza zilnică recomandată (DZR) de iod este de 150 micrograme (mcg) pentru persoanele peste 14 ani. DZR pentru copiii între 1-8 ani este de 90/mcg, pentru cei cu vârsta între 9-13 ani este de 120/mcg, iar pentru femeile însărcinate sau care alăptează, DZR este de 290/mcg.

Iodul este un oligoelement prezent în mod natural în unele alimente, este adăugat la unele tipuri de sare și este disponibil și sub formă de suplimente alimentare.

Beneficii ale iodului

Iodul este o componentă esențială a hormonilor tiroidieni, aceștia având rolul de a regla multe reacții biochimice importante din organism, precum sinteza proteinelor, activitatea enzimatică și metabolismul.

Sunt, de asemenea, necesari pentru dezvoltarea corectă a sistemului osos și a sistemului nervos central la făt și la sugar.

Iodul conţine aşa-numiţii co-factori, adică substanţe organice care ajută la asimilarea sa şi la îndeplinirea rolului său în procesele imunitare, hormonale, nervoase şi nu numai.

Consecințe ale lipsei de iod

Lipsa iodului este una dintre principalele cauze ale tulburărilor legate de glanda tiroidă (hipo sau hipertiroidism). Atât lipsa cât și excesul de iod (peste 1000 micrograme / zi) pot afecta funcționarea tiroidei. În cazul unui deficit de iod în dietă, tiroida încearcă să compenseze mărindu-se în volum (așa apare gușa), iar în caz de deficit sever de iod apare hipotiroidismul la adulți și cretinismul la copii mici.

Top 10 alimente naturale bogate în iod

Algele marine

În mări și oceane există numeroase alge bogate în iod precum care Kelp, Arame, Hiziki, Kombu sau Wakame. Kelp contine concentrația cea mai mare de iod dintre toate alimentele de pe planetă, o singură porție conținând de 4 ori necesarul minim zilnic. 1 linguriță de Kelp conține aproximativ 2000 mcg de iod, 1 lingură de Arame conține aproximativ 730 mcg de iod, 1 linguriță de Hiziki conține aproximativ 780 mcg de iod, o bucată de 2.5 cm de Kombu (algă maronie vândută uscată sau sub formă de pulbere fină, folosită adesea pentru a face o supă japoneză numită dashi) conține aproximativ 1450/mcg de iod, 1 lingură de Wakame (alge marine maronii cu o aromă ușor dulce, folosite în mod obișnuit pentru a face supă miso) conține aproximativ 80/mcg de iod. Acestea se pot presăra peste salate sau în supe. Nori reprezintă un tip de alge roșii, cu un conținut mai mic de iod, folosit în mod obișnuit în rulourile de sushi.

Algele sunt una dintre cele mai bune surse naturale de iod și o sursă bună de antioxidanți, vitamine și minerale. De asemenea, au un conținut scăzut de calorii. Cantitatea de iod din algele marine wakame depinde de locul în care sunt cultivate (în Asia, wakame are cantități mai mari de iod decât în Australia și Noua Zeelandă).

Peștii marini și fructele de mare

Alimentele cele mai bogate natural în iod sunt peștii marini și fructele de mare (somon, morun, creveți, languste, homar, scoici, stridii - cu concentrații de iod între 50 și 300 mcg/100g. Peștii de apă dulce au concentrații mai mici de iod decât cei de apă sărată. Iodul mediu conținut de pește este de aproximativ 75 micrograme. În acest caz, putem acorda prioritate următorilor pești: hering, cambula, cod, ton, somon, halibut și bass.

Trebuie spus că o cantitate mare de iod este conținută în ficatul peștilor marini. Aproximativ 850 micrograme. Pentru a reface stocul acestui element, trebuie să consumați zilnic aproximativ 200 de grame de produs. Iodul se găsește și în uleiul de pește, cu un conținut de aproximativ 780 micrograme. În peștele de apă dulce, avem aproximativ 10 mg pe 100 de grame de produs.

Usturoiul

Usturoiul conține săruri de iod, care au rol protector asupra vaselor de sânge contra fenomenelor de ateroscleroză cerebrală, au calități hipotensive și stimulează funcțiile tiroidei. De asemenea, aceste săruri de iod sunt active în cazul bolii reumatismale. Și ceapa este o sursă bună de iod, dar cu un conținut mai scăzut.

Legumele din familia cruciferelor (varză, broccoli, conopidă, gulie, varză de Bruxelles)

Acestea sunt cunoscute drept “gușogene”. Ele conțin anumite substanțe – tiocianați - care blochează preluarea iodului de către tiroidă. Efectul gușogen este mai accentuat atunci când sunt utilizate în stare crudă și mai ales atunci când există și un aport deficitar de iod. Folosirea lor însă are numeroase efecte benefice, de aceea se recomandă utilizarea lor gătite la aburi (aceasta ducând la scăderea concentrației de tiocianați) și mărirea cantității de iod consumată.

Merișoarele

Acest fruct bogat în antioxidanți are și un conținut bogat în iod. O cantitate de 120 mg de merișoare conține aproximativ 400 mcg de iod. Se recomandă consumul merișoarelor organice sau sucul de merișor organic.

Produsele de proveniență animală

Sunt sursă de iod dependentă de cantitatea de iod din sol / vegetație (deci mai bogate în iod în zonele de lângă mare, câmpie și mai sărace în iod în zonele de munte și submontane), dar în prezent, din cauza utilizării de către crescători a unor substanțe dezinfectante sau suplimente alimentare care conțin iod, concentrațiile de iod din carne, produse lactate, ouă pot atinge valori de 50-100 micrograme la 100 de grame.

O cană de iaurt simplu oferă aproximativ jumătate din cantitatea zilnică recomandată de iod. Cantitatea de iod din brânză variază în funcție de tip, brânza de vaci fiind una dintre cele mai bune surse de iod. Este de preferat să alegeți iaurtul organic. O porție conține mai mult decât jumătate din doza zilnică recomandată. 1 cană conține aproximativ 90 mcg de iod.

În cazul ouălor, majoritatea nutrienților prezenți inclusiv iodul, provin din gălbenuș. Gălbenușurile de ou sunt o sursă bună de iod, deoarece acest element se adaugă în hrana puilor. Cu toate acestea, deoarece conținutul de iod din hrana pentru pui este variabil și cantitatea găsită în ouă poate, de asemenea, să varieze.

Fasolea neagră organică

Multe tipuri de fasole sunt o sursă alimentară bogată în iod, iar fasolea neagră se află în topul acestora. O jumătate de cană din această fasole conține aproximativ 32 mcg de iod. În plus, fasolea e și bogată în fibre, benefice pentru digestie.

Cartofii

Cartoful este una dintre cele mai bogate surse de iod din regnul vegetal și una dintre cele mai simple căi prin care îți poți îmbogăți dieta cu iod. Un cartof mediu copt, cu tot cu coajă, conține 60 mcg de iod.

Căpșunile organice

Aceste fructe conțin 10% din necesarul de iod într-o singură porție. O cană de căpșuni proaspete conține aproximativ 13 mcg de iod. Cele mai bune sunt căpșunile organice, de la producătorii locali.

Sarea de mare sau sarea de Himalaya

Este o sursă foarte bună de iod natural. Un singur gram de sare de Himalaya conține aproape 500 mcg de iod. Deși sarea de masă obișnuită este și ea îmbogățită cu iod, prin procesul chimic de procesare își pierde toate proprietățile naturale.

Alte alimente bogate în iod

Enumerarea tuturor alimentelor bogate în iod este imposibilă, însă sunt anumite categorii care merită menționate:

Sarea iodată

În prezent, sarea iodată reprezintă cel mai probabil principala sursă de iod. Este vorba de sarea de masă, suplimentată cu iod. Pentru un consum de 5 g de sare pe zi (doza zilnică recomandată), aportul de iod este de 100 mcg. Altfel spus, sunt între 7 și 90 mcg de iod în 1/4 linguriță de sare iodată, ceea ce reprezintă aproximativ 50% din doza zilnică recomandată. După expirare, concentrația de iod scade mult. Sarea iodată se păstrează în cutii închise, ferită de soare și de apă.

Se recomanda adăugarea sării la sfârșitul preparării mâncării, deoarece iodul din sare se pierde în timpul fierberii.

Apa potabilă

Apa potabilă constituie de asemenea o sursă de iod, dar conținutul în iod al acesteia variază în funcție de concentrația acestui element în sol.

Alte legume bogate în iod

Alte legume bogate în iod: spanac, morcov, praz, roșii, vinete, ridichi, spanac, sparanghel.

Alte fructe bogate în iod

Alte fructe bogate în iod: banană, lămâie, portocală, pepene verde, pepene galben, struguri, mere, curmale.

Unele leguminoase

Unele leguminoase (mazăre, fasole) și cereale (secară, grâu, ovăz, hrișcă) au un conținut ridicat de iod. Consumul regulat al acestuia normalizează funcționarea glandei tiroide, a organelor digestive și normalizează colesterolul.

Ciupercile și nucile

Ciupercile și nucile conțin și ele aproximativ 20 mcg.

Pentru a vă face o idee despre aportul de iod pe care îl pot aduce în organism aceste categorii de alimente, găsiți mai jos câteva exemple:

  • Sare iodată: 1/4 dintr-o lingură de sare iodată oferă organismului 95 de micrograme de iod
  • Pește oceanic: 200 de grame de pește oceanic – 650 micrograme de iod
  • Lactate – 4-11 micrograme
  • Creveți – 190 micrograme
  • Legume – 1-10 micrograme
  • Stridii – 60 micrograme
  • Păstrăv – 3,5 micrograme
  • Ouă de pasăre – 10 micrograme
  • Carne – 3 micrograme.

Produse naturiste cu efect împotriva radiațiilor

  • Drojdia de bere – bogată în oligoelemente și vitamine, este un remediu excelent contra tuturor radiațiilor.
  • Alginatul de sodiu din alge poate reduce iodul radioactiv sau stronțiu 90 cu 50-80%. Se iau 1-2 lingurițe de granule / zi sau 5-10 tablete.
  • Spirulina este folosită de ruși ca tratament împotriva radiațiilor. O administrează sportivilor și cosmonauților.
  • Lichenul de piatră absoarbe chiar și radiațiile nucleare. Se ia o linguriță de 3 ori / zi, pe stomacul gol.
  • Polenul de albine, luat de 3 ori / zi pe stomacul gol, și maceratul de ceai negru în apă, timp de 6 ore (o linguriță/ 1 pahar cu apă) luat de 2 ori / zi, protejează organismul de radiații.
  • Unguentele de propolis cu lanolină previn apariția radiodermatitelor.
  • Laptișorul de matcă are proprietăți radioactive.
  • Planta Aloe Vera combate efectele radioactivității.
  • Ciuperca Kombucha contribuie la eliminarea deșeurilor radioactive din organism.

Contraindicații și precauții

În mod paradoxal, excesul de iod poate inhiba sinteza hormonilor tiroidieni și poate duce la gușă și hipotiroidism. De aceea, se recomandă monitorizarea concentrațiilor de iod la indivizii care urmează un tratament cu medicamente ce conțin iod.

În hipertiroidism este de evitat aportul excesiv de iod deoarece acesta îl poate accentua (reducerea alimentelor cu cantitate mare de iod și mai ales evitarea medicamentelor cu iod - amiodarona/cordarone, substanțe de contrast iodate pentru investigații radiologice, suplimente alimentare din alge marine).

Atenție la consumul de alge marine (laminaria), deoarece pot avea efecte de nefrotoxicitate, folosite timp îndelungat conduc la osteoporoză, iar consumate în doze mari pot duce la hiperglicemie, hipertiroidie, poliurie. Nu se folosesc împreună cu antitrombotice, antidiabetice, fier, hormonitiroidieni.

Ce este și cum se administrează iodura de potasiu în cazul apariției radiațiilor?

Iodura de potasiu este sarea de potasiu a acidului iodhidric. Este o pulbere albă ce se obține din iod și hidroxid de potasiu. Servește la tratarea carenței de iod precum și ca prim ajutor în caz de contaminare radioactivă.

Tratamentul se va administra în maximum opt ore de la anunțul autorităților privind un atac radioactiv. Doza folosită este de 1000 de ori mai mare decât doza zilnică necesară organismului. Tiroida va fi astfel saturată cu iod din pilule, așadar evităm absorbția iodului radioactiv. Administrarea se face în doza unică.

Nu trebuie să recurgem la pilulele cu iod decât la recomandarea autorităților, durata lor de acțiune este de aproximativ 24 ore, cu un efect optim în primele 2 ore. Este inutil să luăm iodură de potasiu preventiv, iar protecția scade la jumătate dacă o luăm la mai mult de 6 ore după iradiere.

Știați că...?

  • în anul 1820, Jean-François Coindet a folosit în premieră iodul în medicină, sub formă de tinctură de iod și iodură de potasiu, pentru a combate gușa endemică, după ce a constatat că remediile tradiționale contra gușii recomandau cenușa de alge, un produs bogat în iod.
  • adăugarea de iod în sarea de masă a început să fie utilizată pentru a ajuta la scăderea apariției gușii sau umflarea glandei tiroide.
  • carența de iod apare în special în zonele montane și submontane printr-un efect de “spălare a iodului”, iar România are un astfel de relief în mare parte din suprafața sa (cantitatea de iod din sol fiind foarte mică, produsele vegetale și de la animale din aceste zone conțin puțin iod). De aceea, în 2001, în țara noastră 30 de județe erau declarate endemice pentru lipsa de iod. În 2002 a intrat în vigoare legislația privind iodarea universală a sării pentru consumul uman, cu 20 mg de iod la 1 kg de sare, aplicată cu caracter obligatoriu în industria alimentară la iodarea pâinii din anul 2004.

Concluzie

Așadar, dacă nu este consumat în exces și dacă nu avem contraindicații la ingerarea lui, putem să introducem în dieta noastră aceste alimente ca surse naturale de iod, în mod preventiv, pentru eventualitatea unui atac radiologic sau în cazul expunerii la o cantitate de radiații peste limita admisă.

Acestea nu vor înlocui însă tratamentul de urgență recomandat de Ministerul Sănătății prin administrarea iodurii de potasiu, însă pot fi un adjuvant benefic și profilactic în cazul unei reacții întârziate a autorităților sau a lipsei de pe piață în caz de urgență.


Evaluează acest articol:
Generați un alt cod securizat=