Atunci când limba își schimbă culoarea sau se pătează, ea avertizează că lucrurile nu funcționează normal, că organismul are diverse carențe sau se confruntă cu diverse probleme.
Limba este un organ musculos, acoperit de mucoasă și care beneficiază atât de mobilitate cât și sensibilitate extrem de mare.
O limbă normală, la o persoana sănătoasă și cu o igienă bucală bună, are aspect neted, rozaliu, fără crăpături, fără amprente dentare pe margini, fără pete roșii și fără depozite albicioase pe suprafața.
Pe limbă poți vedea papilele gustative sub forma unor proeminențe mici pe marginile laterale sau sub forma unor noduli mai mari dispuși în forma literei „V” la baza limbii. Papilele mici percep gustul dulce, acru și sărat, iar papilele mari percep gustul amar al alimentelor.
Limba sănătoasă este asociată cu mirosul proaspăt al gurii și senzații gustative normale. Respirația urât mirositoare și gustul modificat în gură (de obicei amar) sunt primele semne care atrag atenția asupra problemelor apărute pe limba și însoțesc întotdeauna aspectul albicios patologic al acesteia.
Limba încărcată, albicioasă sau saburală califică o limbă acoperită cu un depozit albicios, sabur (alee).
Deşi limba albă sau încarcată (saburală) poate deveni adeseori un motiv de îngrijorare, există cazuri rare în care aceasta este un semn al unei boli sau afecţiuni serioase, cum ar fi o infecţie sau mai grav, cancer în fază incipientă. Limba poate fi acoperită sau încărcată parţial sau total cu un strat alb. Limba încărcată sau albicioasă se mai numeşte şi limbă saburală.
Culoarea roz a limbii, fără urme ale dinţilor sau alte decolorări, indică un plus de sănătate şi răspunsul afirmativ pentru stilul de viaţă abordat: iar acest lucru se traduce prin faptul că organismul are parte de o alimentaţie sănătoasă şi echilibrate, iar ulterior o digestie corectă.
Colorarea în alb a limbii poate fi o afecțiune care nu este neapărat legată de organul în sine. Limba poate deveni albă atât datorită unui strat de celule moarte (leucoplazie bucală), cât şi datorită depunerilor de reziduuri. Acestea pot fi de fapt simptome ale unor infecţii, traumatisme sau alte boli serioase.
De obicei, limba albă apare atunci când nu au fost curăţate bine resturile alimentare din cavitatea bucală. Chiar dacă nu este o afecţiune extrem de serioasă, limba încărcată poate produce mult disconfort, celulele moarte şi bacteriile depunându-se între papilele gustative inflamate.
Printre cauzele unei limbi albe încărcate se numără:
Trebuie să consulți medicul dentist atunci când pe lângă limba încărcată experimentezi şi:
Leucoplazia se prezintă sub forma unor placarde albe în relief, cu suprafaţă continuă şi dură. Ea nu dispare prin raclare şi se poate extinde de pe feţele laterale ale limbii, pe suprafaţa internă a obrajilor şi pe gingii.
Unul din cele mai întâlnite motive pentru apariţia colorăriilor albe din cavitatea orală este candidoza. Este o infecție a mucoasei bucale determinată de o ciupercă numită Candida albicans. Ea apare mai frecvent după consumul prelungit de antibiotice sau la pacienții imunodeprimaţi (HIV, cancer, boli autoimune).
Câteva măsuri generale pentru a scăpa de candida bucală sunt: o igiena locală mai atentă, clătiri cu bicarbonat, eliminarea lactatelor şi a dulciurilor din dietă pentru 3-5 zile. Tratamentul medicamentos se va stabili doar de medic, şi în funcție de gravitatea infecției, se vor administra de antimicotice.
Această boală poate produce pete de culoare albă pe limbă, împreună cu gingii dureroase sau răni în cavitatea bucală. Această afecţiune este considerată de unii specialişti a fi o boală autoimună, necontagioasă şi care nu necesită tratament. Este bine însă să se facă o monitorizare permanentă având în vedere potenţialul de malignizare a acestei afecţiuni.
Sifilisul este o boală cu transmitere sexuală, care, lăsată netratată, poate cauza apariţia de pete albe pe limbă.
Episoadele de febră în rinofaringite sau gripă sunt adeseori însoţite de dezechilibre ale aportului de lichide și nutrienţi, de scăderea imunităţii locale și a secreţiei salivare. În acest fel, placa bacteriană nu mai poate fi curăţată prin mijloace naturale proprii organismului și depozitele albe se înmulţesc pe limbă și mucoasa gingivala fixă (în jurul dinţilor). Aportul de medicamente în stările febrile are și el un rol favorizant în apariţia limbii albe. Din fericire, la câteva zile după încetarea episodului febril, prin igienă corespunzătoare, dieta echilibrată și îndepărtarea mecanică a depunerilor albe moi de pe limbă, aspectul acesteia revine la normal.
Fumatul și consumul exagerat de alcool determină modificări ireversibile la nivelul limbii. La început se poate observa creșterea dimensiunii papilelor gustative (limba albă poroasă), apoi apar placarde albe dure de leucoplazie şi chiar modificări asociate cancerului oral, dacă factorii iritativi nu dispar.
Gudroanele din tutun, temperatura ridicată a fumului şi arsura constantă provocată de alcool determină pete albe dure care nu mai dispar prin raclare şi necesită prezentarea urgentă la medic.
Lucrările dentare metalice vechi (din Gaudent) sau obturaţiile vechi de amalgam pot determina galvanism bucal şi apariţia în timp a unor formaţiuni albe dantelate pe marginile limbii, aflate în contact cu acestea.
Îndepărtarea lucrărilor metalice şi a obturaţiilor de amalgam care conţin mercur contribuie decisiv la stoparea evoluţiei intraorale, împreună cu tratamentul medical asociat.
Excesele alimentare sunt însoţite a doua zi de apariţia limbii albe, îndeosebi la persoanele cu probleme digestive cronice: constipaţie cronică, dischinezie biliară, insuficieţte enzimatice.
Acest lucru se datorează acumulării de toxine în organism dincolo de capacitatea salivei şi sucurilor digestive de a îmbunătăţi digestia şi de a favoriza autocurăţirea cavităţii bucale. Un regim alimentar sănătos, bogat în crudităţi şi fibre şi lipsit de excese ajută mult în aceste cazuri la normalizarea aspectului limbii albe.
Bicarbonatul de sodiu este un exfoliant natural care ajută la eliminarea reziduurilor de pe suprafața limbii. În plus, prin neutralizarea acizilor, acest produs reglează nivelul pH-ului.
La o linguriță de bicarbonat de sodiu, adaugă câteva picături de apă şi suc de lămâie pentru a forma o pasta groasă şi folosind o periuță de dinți cu peri moi, periază-ţi limba ușor timp de un minut sau două. Apoi clăteşte-şi gura cu apă. Săptămânal, periază-ţi dinții și limba cu acest amestec fie simplu, fie în combinație cu pastă de dinți.
Sunt studii care arată că probioticele sunt benefice și pentru sănătatea orală, deoarece inhibă dezvoltarea agenților patogeni și ajută la prevenirea inflamației limbii. Iaurtul conţine probiotice, care ajută la eliminarea bacteriilor şi fungiilor care cauzează limba albă. Pentru a reda limbii nuanța normală, este indicat să mănânci 125 ml de iaurt pe zi. Pe lângă beneficiile oferite la nivelul cavității bucale, acest produs lactat îmbunătățește sănătatea intestinelor.
Turmericul este cunoscut pentru proprietăţile sale antibacteriene şi antifungice. Aplică o jumătate de linguriță de pudră de turmeric și câteva picături de suc de lămâie pentru a forma o pastă pe o periuță de dinți cu peri moi, apoi clăteşte gura cu apă. Trebuie să faci acest lucru cel puțin o dată pe zi pentru rezultate eficiente. Cavitatea bucală va fi curată și vei scăpa de aspectul încărcat al limbii. Previne formarea stratului alb pe limbă şi respiraţia urât mirositoare.
Uleiul de cocos este unul dintre cele mai bune remedii pentru eliminarea bacteriilor din gură și detoxifierea orală. Vei avea nevoie doar de o lingură cu ulei de cocos cu care să-ţi clăteşti gura timp de 10 până la 15 minute o dată pe zi. Apoi, scuipă-l şi poţi continua periajul obişnuit.
Sarea de mare are numeroase beneficii, inclusiv proprietăți antiseptice, de exfoliere şi antibacteriene. Datorită proprietăților sale antiseptice, sarea de mare elimină bacteriile care provoacă respirație urât mirositoare.
Prin simpla gargară cu apă în care se dizolvă sare de mare pot fi eliminate bacteriile și toxinele care cauzează limbă albicioasă.
Presară puţină sare de mare pe limbă şi freacă uşor folosind o periuţă cu peri moi. Apoi, clăteşte-ţi gura cu apă caldă. De asemenea, poți adăuga o linguriță de sare într-un pahar cu apă caldă și îl poți folosi ca apă de gură.
Datorită proprietăților sale antiinflamatoare și terapeutice, aloe vera tratează problemele cavității bucale și ale limbii, acționând împotriva microbilor. Clătește gura timp de câteva minute cu o lingură de suc de aloe vera și apoi scuipă. Pentru beneficii suplimentare, poţi bea suc de aloe vera. Trebuie să faci acest lucru de 2 până la 3 ori pe zi timp de 2 săptămâni pentru a vedea rezultate.
Datorită acțiunii antifungice, usturoiul este un tratament natural eficient împotriva candidozei bucale, datorită prezenței compușilor organosulfurați, precum alicina. Alicina se activează la zdrobirea usturoiului și poate ajuta la eliminarea microbilor care cauzează infecții în gură. Pentru tratarea candidozelor orale se poate administra intern un cățel de usturoi pe zi si se pot face aplicări la nivelul limbii de pastă de usturoi proaspătă, din 1-3 caței de căței de usturoi zdrobiți. Această pastă de usturoi se lasă acționeze până la câteva minute, în funcție de cât de iute este usturoiul şi de cât de mult rezistați, după care se scuipă şi se clăteşte gura cu apă rece. Acesta proces trebuie făcut de două ori pe zi. Dacă usturoiul pisat este prea iute, puteți adăuga şi puțina zeamă de lămâie.
Oregano are proprietăți antivirale, antifungice, antioxidante, antibacteriene și antiinflamatoare. Pentru a elimina petele albe din gura, adaugă 2-3 picături de ulei de oregano într-un pahar cu apă şi bea o dată pe zi. Ai grijă să nu combini antibiotice cu ulei de oregano pentru a evita interferarea cu flora intestinală.
Pătrunjelul este o sursă excelentă de antioxidanti, flavonoide, carotenoide, vitamina C si vitamina E.
Totodată, este remediul din bătrâni care împrospătează respirația și cavitatea bucală. Frunzele şi tulpinile neutralizează şi ajută la eliminarea toxinelor din organism, împrospătează respiraţia, dizolvă şi ajută la eliminarea pietrelor la rinichi şi la ficat, iar fructele (seminţele) de pătrunjel sunt un puternic tonic digestiv. Poţi obține un suc de pătrunjel mixând o mână de frunze proaspete, la care s-au adăugat patru linguri de apă, după care se lasă jumătate de oră la macerat, apoi se filtrează. Licoarea obținută este bine să se consume imediat sau să fie păstrată la frigider, dar nu mai mult de 4 ore. De regulă, se iau de 4 ori pe zi, câte 4-6 linguri de suc de frunze de pătrunjel, diluate în câte un sfert de pahar de suc de morcov.
Limba este considerată oglinda trupului și a sufletului tău. Poți afla direct de pe limba, care sunt afecțiunile de care este posibil sa suferi. Ea poate indica boli care netratate la timp pot duce la apariția unor complicații severe, cu riscuri importante pentru sănătatea întregului organism.