Probiotice și prebiotice naturale

Probiotice și prebiotice naturale

Probioticele sunt culturi mixte sau individuale de microorganisme vii şi nepatogene, disponibile în alimente (în special produse lactate acide - iaurt, sana, kefir, brânzeturi) sau ca suplimente nutritive (tablete, capsule sau pudră). Probioticele din intestin sunt bacterii vii și fermenți buni care refac flora intestinală și îmbunătățesc activitatea sistemului digestiv, ajutând la buna funcționare a organismului.

Deși au denumiri asemănătoare, probiotice și prebiotice, aceste substanțe îndeplinesc funcții diferite în organismul uman.

Probioticele

Probioticele sunt “bacterii bune”, care se găsesc în mod natural în organismul nostru și ajută la asimilarea substanțelor nutritive, luptând în același timp împotriva infecțiilor. Sunt microorganisme care alcătuiesc flora benefică a organismului, iar în corpul nostru trăiesc între 400 și 500 de astfel de tulpini de bacterii. Aceste microorganisme se regăsesc la nivelul pielii, tractului uro-genital, căilor respiratorii superioare, cavității bucale și, în mare măsură, la nivel intestinal. Bacteriile lactoacide și bifidobacteriile sunt cele mai comune tipuri de microbi folosiți ca probiotice. Cele două grupuri de bacterii benefice, Lactobacillus și Bifidobacterium, există în organismul nostru din prima zi de viață, fiind transmise de la mamă la făt prin naștere și alăptare. Mai târziu ele sunt furnizate prin diverse alimente.

Rolul probioticelor:

  • digerarea corectă a alimentelor,
  • asimilarea completă a nutrienților,
  • întărirea sistemului imunitar,
  • facilitează digestia,
  • refac flora intestinală,
  • creează un filtru intestinal protector împotriva microbilor neprietenoși,
  • țin infecțiile din organism la distanță,
  • previn tulburările gastrointestinale,
  • reglează tranzitul intestinal,
  • sunt implicate în sinteza de vitamine B1, B2, B6, B12, acid folic și biotină,
  • ajută organismul să se detoxifice de substanțe nocive precum amoniacul, colesterolul sau excesul de hormoni.

Prebioticele

Prebioticele sunt carbohidrați nedigerabili care au rolul de a hrăni probioticele, de a susține dezvoltarea coloniilor și avansarea lor prin tractul digestiv până la nivelul colonului. În plus, aceste substanțe stimulează descompunerea alimentelor digerate și asimilarea nutrienților. Un prebiotic ideal trebuie să nu fie degradat de aciditatea gastrică, de sărurile biliare și de alte enzime intestinale, să nu se absoarbă la nivelul intestinului subțire și să fermenteze relativ ușor la nivelul colonului sub influența probioticelor Bifidobacterium și/sau Lactobacillus.

Există două tipuri de prebiotice:

  • inulina: fibră solubilă eficientă în reducerea trigliceridelor și colesterolului din sânge, fiind totodată utilă în prevenirea și tratarea constipației;
  • fructo-oligozaharide (FOS) și galacto-oligozaharide (GOS): fibre nedigerabile, necesare în înmulțirea și dezvoltarea bacteriilor probiotice la nivelul colonului.

Rolul prebioticelor:

  • ajută la o bună absorbție a mineralelor precum calciu și magneziu,
  • protejează organismului de infecțiile bacteriene,
  • luptă cu disconfortul intestinal, diareea și cu sindromul colonului iritabil.

Pentru a beneficia de proprietățile probioticelor, este bine să le asociezi cu prebiotice, deoarece acestea cresc eficiența probioticelor și mențin beneficiile lor până la nivelul colonului.

Produsele care conțin ambele substanțe se numesc simbiotice.

Mecanismele de acțiune ale probioticelor:

  • supresia creșterii bacteriilor patogene sau a legării epiteliale și invaziei epiteliale;
  • îmbunătățirea funcției barierei intestinale;
  • scăderea permeabilității mucoasei;
  • modularea sistemului imun prin controlul producției de citokine pro/anti-inflamatorii;
  • modularea percepției durerii (efect dat de unele tulpini de Lactobacili).

Probioticele asociate cu prebioticele ajută la:

  • ameliorarea tulburărilor de tranzit,
  • ameliorarea simptomelor de balonare și diaree infecțioasă (cauzată de virusuri, bacterii sau paraziți),
  • eliminarea simptomelor asociate diareei că efect secundar al administrării de antibiotice,
  • susținerea sistemului imunitar al organismului (probioticele ajută la stimularea sintezei imunoglobulinelor de tip A, iar acesta reprezintă mecanismul principal prin care probioticele sunt capabile să susțină imunitatea, adică să participe la imunomodulare),
  • reducerea inflamației la nivelul colonului,
  • refacerea florei intestinale,
  • ameliorarea simptomelor bolilor inflamatorii intestinale,
  • sindromul de colon iritabil,
  • enterocolita necrozantă,
  • ameliorarea simptomelor infecțiilor vaginale și infecțiilor tractului urinar,
  • ca adjuvant în dislipidemie sau în gastroduodenita cu Helicobacter pylori,
  • reducerea inflamației la nivelul colonului,
  • facilitarea digestiei în perioade de schimbări alimentare.

Tulpinile cu efecte probiotice sunt numeroase:

  • Bifidobacterium longum,
  • Lactobacillus paracacasei,
  • Lactobacillus johnsonii,
  • Lactobacillus plantarum,
  • Lactobacillus fermentum,
  • Lactobacillus rhamnosu,
  • Saccharomyces boulardii,
  • Streptococcus thermophilus.

Surse naturale de probiotice:

  • lapte fermentat și nefermentat (lapte bătut, iaurt, chefir, unele brânzeturi moi),
  • murături (varză murată, kimchi - varză fermentată coreeană),
  • fructe de pădure,
  • banane,
  • cereale integrale,
  • boabe și preparate din de soia (lapte de soia, miso, tempeh),
  • leguminoase, fasole, mazăre,
  • sparanghel,
  • usturoi,
  • praz,
  • ceapă,
  • miere,
  • frunze de păpădie,
  • ciocolată neagră,
  • cicoare,
  • anghinare,
  • sfeclă roșie.

Surse naturale de prebiotice:

  • banane,
  • cartofi,
  • sparanghel,
  • praz,
  • ceapă,
  • usturoi,
  • cicoare,
  • anghinare,
  • fulgii de ovăz.

Știați că ...?

  • Cuvântul „probiotic“ este de origine latină („pro“ = „pentru“) și greacă („bios“ = „viață“).
  • Importanța probioticelor a fost pentru prima dată evidențiată în anul 1907, de Elie Metchnikoff, laureat al premiului Nobel și angajat al institului Pasteur din Paris. Acesta a observat că localnicii dintr-o anumită zonă rurală a Bulgariei erau deosebit de viguroși și de longevivi și a asociat acest lucru cu consumul de lactate fermentate, o sursă de probiotice. În 1989 apare pentru prima dată denumirea de probiotic, iar în anul 1995 apare noțiunea de prebiotic, perioadă în care încep să fie recomandate împreună cu antibioticele.
  • 80% din forța sistemului imunitar este localizată la nivelul intestinelor, în flora bacteriană.
  • Probioticele administrate copiilor au beneficii în dezvoltarea acestora în greutate și înălțime, atât în cazul copiilor subnutriți, cât și în cazul celor sănătoși.
Image by Imo Flow from Pixabay

Comentarii

Evaluează acest articol: