Parodontoza

Parodontoza: cauze, factori de risc și remedii naturiste

Parodontoza

Parodontoza este o afecțiune stomatologică de tip inflamator, cauzată de bacteriile care îmbolnăvesc aparatul de susținere al dinților. Igiena orală precară și alți factori de risc favorizează boala, care poate distruge țesuturile dentare și gingiile. Evoluția necontrolată poate duce la pierderea dinților; dar – dacă este diagnosticată la timp – poate fi tratată.

Parodontoza este o afecțiune orală destul de frecventă, o inflamație a țesuturilor care susțin dinții, a gingiilor și a osului de sub ele. Inițial apare într-o formă mai ușoară, însă ulterior evoluează într-una dintre cele mai periculoase boli stomatologice, care, netratată, poate avea drept efect pierderea tuturor dinților. Această boală (căreia i se spune, incorect, „paradontoză”) mai este cunoscută și drept parodontită, fiind o complicație a gingivitei. La nivel de statistici, trei sferturi din populația lumii suferă de parodontoză.

Apariția paradontozei este condiționată de nivelul plăcii bacteriene din cavitatea bucală, care se transformă, în timp, în tartru ce afectează gingiile, iar acestea încep să se retragă. Ulterior, țesutul osos lăsat descoperit se necrozează și nu mai poate oferi suportul necesar pentru a susține dantura. Boala parodontală distruge astfel țesutul moale, iar evoluția este una alarmantă și progresivă. O leziune ireversibilă, parodontoza are drept principale cauze flora microbiană și igiena orală deficitară și afectează structurile care mențin dintele, gingia, ligamentul parodontal și osul alveolar.

Sunt mai multe acțiuni care pot reduce șansele dezvoltării parodontozei (care poate avea și cauze genetice, la bază). Printre acestea se numără periajul de cel puțin 2 ori/zi, controalele dentare periodice și folosirea aței dentare. Dacă inițial gingiile sunt inflamate și sângerează ușor, ca urmare a tartrului și toxinelor din placa bacteriană, odată instalată parodontoza, gingiile se separă de dinte prin formarea unor spații între dinte și os. Răspunsul inflamator din gură este reversibil cu un tratament adecvat din punct de vedere stomatologic, dar și prin impunerea unei igiene orale corespunzătoare.

Simptome parodontoză

Deși fără semne clinice dureroase, parodontoza are câteva manifestări care pot indica prezența acesteia. Primele semne, în fază incipientă, constau în formarea unei pelicule dentare, care inflamează gingiile. Acestea sunt umflate și sângerează la periaj. În a doua fază, când simptomele au evoluat în parodontită, se remarcă:

  • respirația urât mirositoare (halenă);
  • depunerea de tartru la baza dinților;
  • existența senzației de disconfort la contactul cu alimente foarte reci sau foarte calde;
  • descoperirea rădăcinii dintelui, ca urmare a retragerii gingiei;
  • schimbarea poziției dinților, care pot părea mai lungi;
  • mâncărime gingivală;
  • dinții devin mobili;
  • apariția abceselor;
  • un gust neplăcut resimțit în gură;
  • apariția de dureri la mestecarea alimentelor;
  • în fazele avansate, gingiile devin umflate și „pufoase”, capătă o culoare ciudată (roșu aprins, roșu întunecat, purpuriu) și se simt mai moi la atingere.

Tipuri de parodontoză

Paradontita se clasifică în mai multe tipuri sau clase, în funcție de gravitate, după cum urmează:
  • gingivita este forma cea mai ușoară, fiind și forma reversibilă, în urma detartrajului, periajului și tratamentului profesional;
  • parodontoza cronică se caracterizează prin acumularea plăcii, iar deteriorarea este lentă, dinții având mobilitate avansată;
  • parodontoza agresivă începe de obicei în perioada copilăriei sau la vârsta adultă timpurie;
  • parodontoza manifestată ca urmare a unor boli sau leziuni sistemice;
  • parodontoza necrotizantă include moartea țesutului gingiilor, ligamentelor dentare și a osului de susținere; se instalează la persoanele care au imunitatea afectată (diagnostic de HIV, cancer, malnutriție și altele).

Factori de risc

Printre factorii de risc pentru predispoziția la parodontoză se numără:
  • fumatul (țigările au substanțe toxice, pe lângă conținutul de nicotină; când acestea se strâng pe dinți și țesuturile orale moi, se creează un mediu adecvat pentru dezvoltarea bacteriilor);
  • urmarea de tratamente (antihipertensive, imunosupresoare, antiepileptice, anticoncepționale, antidepresive, steroizi) care produc compuși secundari, ce usucă gura;
  • boli care scad imunitatea (diabet zaharat, boli reumatice, artrită, osteoporoză, infecția cu HIV, afecțiuni cardiace, anemie, probleme respiratorii, leucemie, sindrom Down, deficiență de Vitamina C, etc.);
  • predispoziția genetică;
  • scrâșnitul dinților/bruxismul, care deteriorează țesutul de susținere al dinților;
  • dereglările hormonale, ca urmare a unei sarcini sau a menopauzei;
  • abuzul de droguri;
  • colagenul din componența osului este de calitate slabă;
  • vârsta înaintată;
  • obezitatea;
  • periajul incorect;
  • lucrările dentare vechi.

Factori declanșatori

Această afecțiune stomatologică poate fi favorizată de diverși factori declanșatori, printre care se numără:
  • fumatul și consumul excesiv de alcool;
  • igiena orală slab făcută, care facilitează stagnarea de plăci bacteriene și tartru (cu încărcătură microbiană mare) pe suprafețele dentare;
  • anumite afecțiuni medicale care slăbesc sistemul imunitar și fac ca elasticitatea gingivală să se piardă;
  • tratamentele cu tetraciclină sau chimioterapia;
  • stresul de ordin emoțional sau psihologic, care interferează cu sistemul imunitar;
  • coroanele dentare vechi, care accentuează retragerea gingiei;
  • factorii de mediu;
  • anomaliile dento-maxilare.

Complicații

Parodontoza a fost asociată cu mai multe complicații. Deși sunt necesare mai multe studii pentru o legătură confirmată, unele cercetări au asociat-o cu diverse probleme de sănătate. Se sugerează că bacteriile responsabile de parodontită pot intra în fluxul sangvin și astfel pot duce la:

  • inflamații la nivelul organismului;
  • creșterea riscului de accident vascular cerebral;
  • infarct miocardic;
  • arterioscleroză;
  • boli respiratorii;
  • boală coronariană.

Cert este că parodontoza duce la pierderea dinților. Dacă nu se primește tratamentul adecvat, se pot dezvolta o serie de dificultăți viitoare, care pot include:

  • abcese recurente, cu puroi, ale gingiilor;
  • creșterea daunelor ligamentului parodontal și a oaselor alveolare;
  • gingivita ulcerativă acută necrotizantă (ANUG);
  • găuri permanente în gingii;
  • respirație urât mirositoare persistentă;
  • cangrena sau necroza pulpară (moartea pulpei dentare);
  • migrarea dinților, care afectează consumul de mâncare.

Când trebuie să mergi la doctor?

O vizită la dentist se impune regulat, mai ales pentru o igienizare profesională periodică și un consult. Dar specialistul parodontolog poate interveni abia în ultimele stadii, când nu se mai pot aplica decât soluții complexe. Așadar, este bine să știi că, în principiu, trebuie să mergi la doctor (care poate depista eventualele manifestări ale unei afecțiuni orale) atunci când:

  • observi modificări la nivelul gingiilor;
  • te speli pe dinți și sângerările sunt mai intense;
  • simți un gust ciudat în gură;
  • ai o respirație urât mirositoare;
  • ai primit deja un diagnostic care poate agrava problemele orale;
  • ai un istoric familial de afecțiuni stomatologice.

Diagnosticul începe cu examinări de verificare și continuă cu sondajul parodontal (măsurarea adâncimii buzunarului canelurii dintre gingii și dinți), pentru ca – în funcție de acesta – să se pună la punct un plan de tratament corespunzător.

Tratamente pentru parodontoză

Tratamentele pentru această afecțiune stomatologică sunt disponibile în funcție de stadiul în care se află boala, după cum urmează:
  • stadiul I: boala poate fi reversibilă în aproximativ 95% dintre cazuri și apar sângerările gingivale; ca tratament, se insistă asupra unui periaj corespunzător, detartraj și periaj profesional, se monitorizează boala și se urmărește îndepărtarea plăcii bacteriene;
  • stadiul II: boala poate fi reversibilă în aproximativ 85% dintre cazuri, gingiile sunt tumefiate; ca tratament, se indică medicamente locale și se monitorizează boala;
  • stadiul III: boala poate fi reversibilă în aproximativ 60% dintre cazuri, respirația este urât mirositoare; ca tratament, se face chiuretaj subgingival, tratament local cu antiinflamatoare, antimicrobiene sau antibiotice, dar și analize microbiologice;
  • stadiul IV: șansele ca boala să stagneze sunt de 70%, iar dinții sunt deja mobili; ca tratament, se fac chirurgii cu scopuri regenerative și observații de durată;
  • stadiul V: șansele ca boala să stagneze sunt de 50%, iar dinții au început să cadă; pentru tratament, se fac adiții osoase;
  • stadiul VI: este cel mai avansat stadiu, dinții lipsesc în totalitate; aici nu mai există tratament și se apelează la chirurgie, pentru a se restaura dantura, prin implanturi și proteze dentare;
Pentru o clasificare mai simplă, se pot indica drept

tratamente anti-parodontoză

următoarele:
  1. Tratamentul nechirurgical

    • se efectuează detartrajul și periajul profesional;
    • se face un chiuretaj subgingival cu anestezie locală, în combinație cu antibiotice sau antiseptice, pentru a se scoate infecția și tartrul;
    • se fac tratamente proteice.
  2. Tratamentul chirurgical

    are drept scop curățarea zonelor greu accesibile (prin intervenții sub anestezie locală) și poate consta în:
    • operația cu lambou pentru ridicarea unei porțiuni a țesutului gingival, prin incizii mici în gingie;
    • o grefă de țesut moale, pentru când gingia se retrage și trebuie făcută înlocuirea țesutului deteriorat, luându-se porțiuni din cerul gurii și aplicându-se apoi în zona afectată;
    • o grefă de os, dacă osul din jurul rădăcinii dintelui a fost distrus;
    • inserarea unei bucăți de material biocompatibil între osul existent și dinte;
    • intervenții cu laserul diodă, o tehnologie cu ajutorul căreia se pot decontamina pungile parodontale, se stimulează refacerea gingiei și se reconturează marginea gingivală.
  3. Tratamente naturiste

    • hreanul crește afluxul de sânge din zona gingiilor; se poate mesteca rădăcina sau se folosește diluat ca tinctură, câte 20 de picături într-un pahar cu apă băute odată;
    • uleiul de măsline calmează durerile și ajută la cicatrizarea gingiilor afectate;
    • tinctura de propolis se folosește sub formă de frecție locală (de 3 ori/zi, 40 de picături diluate în 50 ml de apă);
    • masajul local cu miere (produs apicol care are proprietăți antibacteriene);
    • o soluție din proporții egale de apă călduță și sare de mare iodată va acționa ca dezinfectant pentru gingii și va preveni apariția plăcii bacteriene; se va aplica, de preferință, după fiecare periaj dentar, pentru a reduce inflamația gingiilor și/sau pentru a preveni apariția plăcii bacteriene;
    • clătiri cu ceai verde, grație conținutului de acid tanic (care acționează ca astringent și care va trata infecțiile gingivale);
    • spălaturi bucale cu ceai de mușețel (care are beneficii antiinflamatorii și antiseptice);
    • gargara cu ulei de susan, în fiecare dimineață, poate preveni apariția infecțiilor dentare și a gingivitei, având efecte terapeutice uimitoare;
    • decoctul din frunze de măselariță pentru clătirea gurii în fiecare dimineață, timp de o săptămână (a nu se înghiți!);
    • masajul cu aloe vera poate fi eficient în igiena orală, îmbunătățind condițiile parodontale;
    • uleiul de eucalipt este un germicid antiinflamator care poate trata gingiile în retragere și poate stimula creșterea unui țesut gingival nou;
    • conform unor studii, uleiul de lemongrass s-a dovedit a fi eficient când este utilizat pentru spălături bucale, în reducerea plăcii dentare și în a scădea nivelul gingivitei; sunt suficiente 2-3 picături într-un pahar cu apă, clătindu-se gura cu acest amestec timp de 30 de secunde și repetarea de câteva ori/zi;
    • spălăturile cu salvie scad semnificativ numărul de bacterii care cauzează tartrul; o clătire făcută zilnic cu ceai de salvie, timp de 60 de secunde, este suficientă, fără a cauza iritații; prin proprietățile sale antiinflamatorii, aceasta poate ajuta la vindecarea gingiilor umflate.
  4. Suplimente alimentare

    • Coenzima Q10, administrată în combinație cu acidul folic (care este adjuvant în reducerea inflamațiilor), contribuie la vindecarea și regenerarea mai rapidă a gingiilor;
    • zincul previne formarea plăcii bacteriene și se recomandă să fie administrat alături de Vitamina A;
    • seleniul luptă împotriva radicalilor liberi care dăunează gingiilor; se administrează alături de Vitamina E, pentru o mai bună absorbție;
    • Vitamina C poate să contribuie la solidificarea rădăcinii dintelui;
    • concentratul pentru gingii Tolpa Expert Parodontosis se recomandă pentru igiena zilnică a dinților, în cazul persoanelor care au gingiile inflamate, ajutând la întărirea smalțului și prevenirea apariției parodontozei sau a altor complicații bucale;
    • Interherb (Casa Herba) acționează pe bază de extract din sâmburi de grapefruit; este îmbogățit cu extract de echinaceea și este antimitotic, antiviral, antiseptic, antifungic, antibacterian și imunostimulator, cu rol benefic în îmbunătățirea circulației sangvine, deci eficient în cazul afecțiunilor gingivale; în plus, contribuie la întărirea imunității și favorizează vindecarea rănilor;
    • pulberea pentru dinți Dentiren (Indian Herbal) este indicată pentru sensibilitatea dureroasă a dinților, gingivită, sângerări gingivale, dar și în cazul în care există un miros neplăcut al gurii sau abcese dentare; distruge eficient bacteriile, prin stimularea acțiunii glandelor salivare;
    • Medozon Parodont conține 100% ingrediente naturale organice, combătând sângerările gingivale, parodontoza, gingivita; în lista de ingrediente sunt incluse uleiuri ozonate de cânepă, turmeric, oregano, rozmarin, salvie, lămâie, arbore de ceai și cuișoare;
    • Oral Herbal Prop este un antiseptic natural, care conține propolis, ceară de albine, vitamina C, oregano; mixul este indicat în cazul afecțiunilor bucale, inclusiv gingivite, stomatite, afte bucale și parodontoză.

Sfaturi pentru prevenirea parodontozei

Parodonza este o boală care poate fi prevenită prin respectarea următoarelor indicații:
  • efectuarea de vizite periodice la medicul stomatolog, de cel puțin 2 ori/an;
  • periajul dinților trebuie să se facă timp de cel puțin 2 minute, acoperindu-se toate suprafețele arcadelor dentare, prin mișcări verticale, dinspre gingie către vârful fiecărui dinte;
  • ața dentară și apa de gură trebuie să fie folosite în fiecare zi, după periajul dentar;
  • alimentația trebuie să fie una bogată în Vitamina C și calciu, să includă legume, fructe, produse lactate și cereale integrale;
  • trebuie să se evite cât mai mult zaharurile și făinoasele;
  • odată la 6-12 luni trebuie să se facă un detartraj profesional.

Știați că...?

  • Din punct de vedere stomatologic, cuvântul „parodontal” înseamnă „în jurul dintelui”?
  • Parodontoza se poate transmite de la mamă la făt? De aceea, foarte mulți doctori recomandă vizite și examinări stomatologice în timpul sarcinii, pentru a putea fi identificată afecțiunea în stadii incipiente.
  • Oricine poate fi afectat de această afecțiune stomatologică, nu doar bătrânii, ci și copiii?
  • Parodontoza poate afecta și animalele? Este printre cele mai frecvente boli la câini, afectând 80% dintre exemplarele în vârstă de 3 ani sau mai bătrâne.
  • Parodontoza și nu periajul incorect (așa cum se presupune greșit) este una dintre principalele cauze pentru respirația urât mirositoare?
  • Diverse studii arheologice au arătat că omenirea suferă de boala parodontală de mii de ani încoace? Aparent, bolile gingivale au început să se dezvolte atunci când omul a început să consume cereale.
  • Parodontoza este o afecțiune asimptomatică?
  • Aceasta este o boală contagioasă, care se poate transmite de la o persoană la alta? Acest lucru se întâmplă în cazuri rare, transmiterea având loc doar atunci când corpul este susceptibil și imunitatea este compromisă.
  • Deși tratată, parodontoza poate recidiva?
  • Pierderea dinților îți poate scurta viața? Cercetătorii au demonstrat că, cu cât un om are mai puțini dinți naturali, cu atât îi scade mai mult speranța de viață.

Comentarii

Evaluează această afecțiune:

alex, 12/09/2021

O boala urata rau

(0) (0)
ciprian, 16/07/2021

Foarte bun articolul, 10x

(0) (0)