Rădăcina de ghimbir a apărut, în ultimii ani, în mai toate supermarket-urile autohtone și nu mai este o noutate nici pentru gospodinele din România, nici pentru pasionații de remedii naturiste. Când vine vorba despre ghimbir, Internetul este plin de clipuri video care te învață cum să îl cureți rapid cu o lingură sau de articole despre ceai de ghimbir, ghimbir în sarcină, ghimbir confiat ori murat.🌱
Noi ne-am propus să facem ordine în cumulul de informații existente și să scriem un articol din care să afli tot ce trebuie să știi despre acesta: o descriere generală, informații nutriționale (pentru 100 g de ghimbir rădăcină și pulbere), benefiiile acestei rădăcini, care este modul de administrare, cel de depozitare și de utilizare, dar și răspunsul la numeroase întrebări despre ghimbir. Descoperă-le pe toate, mai jos!🌱
Ghimbirul (pe numele lui latinesc, Zingiber officinale) este înrudit cu turmericul și cardamomul, din plantă consumându-se rizomul (tulpina subterană). Se crede că numele botanic al acestei plante este derivat din denumirea sanscrită („srngaveram”, care în traducere înseamnă „care are formă de coarne”). Acesta are o pulpă albă, galbenă sau roșie, cu o textură striată și acoperită de o coajă maro deschis, mai groasă sau mai subțire (în funcție de cât de matură a fost rădăcina la recoltare).🌱
Rădăcina de ghimbir este un condiment versatil, care este utilizat de mii de ani, în diverse culturi, și în scop medicinal. De aceea, este considerat a fi un „superaliment”: acest termen a fost creat la începutul secolului XX și se referă la toate acele alimente care oferă maximum de beneficii nutriționale cu un număr minim de calorii. Rădăcina de ghimbir este un superaliment datorită sutelor de substanțe pe care le conține – dintre ele evidențiindu-se uleiurile volatile și antioxidante gingerol, shogaol și zingeronă.🌱
Originar din insulele Asiei de SE, ghimbirul este menționat în texte antice din China, India și Orientul Mijlociu, fiind apreciat pentru proprietățile sale aromatice, culinare și medicinale. Romanii l-au importat din China acum aproape 2.000 de ani, această rădăcină picantă devenind populară în zona mediteraneeană și, după Evul Mediu, și în alte țări ale bătrânului continent, în ciuda prețului ridicat (în secolele XIII-XIV, 450 g de ghimbir costau cât o oaie). În secolul XVI, exploratorii spanioli l-au introdus în agricultura Indiilor de Est, Mexicului și Americii de Sud, iar aceste zone au devenit exportatoare de ghimbir. Astăzi, principalii producători comerciali ai acestui condiment și remediu natural sunt India, Jamaica, Fiji, Indonezia și Australia.
În stare naturală (proaspătă), această rădăcină este dulce-picantă, asemănătoare piperului, cu o aromă puternic condimentată. La fel ca usturoiul, ghimbirul gătit își pierde din gustul intens și devine amar, dacă este lăsat prea mult timp pe foc. Pudra de ghimbir nu are o aromă la fel de intensă, fiind mai dulce și mai puțin picantă.
Concentrația de uleiuri esențiale crește pe măsură ce rizomul se maturizează. Prin urmare, ghimbirul recoltat la 5 luni are coaja subțire, o aromă ușoară și este delicios proaspăt sau conservat; cel recoltat după 9 luni are coaja tare, un gust puternic și este utilizat pentru extracția uleiului, uscare și măcinare.
Ghimbirul poate fi consumat proaspăt, uscat, murat, conservat, confiat, cristalizatv, întreg, sub formă de pudră sau suplimente alimentare. În varianta proaspătă, poate fi consumat ras, tăiat cubulețe ori julienne, cu/fără coajă, în mâncăruri asiatice sau rețete dulci. În varianta măcinată, poate fi utilizat în deserturi și amestecuri de curry. Ghimbirul murat (în oțet dulce) este servit alături de sushi. Cel conservat (într-un amestec de zahăr și sare) este consumat pe post de desert, mai ales în combinație cu pepene. Cel cristalizat (gătit în sirop de zahăr) și cel confiat (în zahăr) sunt tot variante dulci de ghimbir.
Ghimbirul poate fi consumat în diferite forme, fiecare având beneficii specifice:
👉 Rețetă: Infuzie cu ghimbir – 1 linguriță de ghimbir ras într-o cană de apă fierbinte. Se lasă 10 minute și se bea înainte de călătorie.
👉 Rețetă: Ceai de ghimbir și lămâie 🍋 – Se fierb 2-3 felii de ghimbir în 250 ml apă, se adaugă sucul de la o jumătate de lămâie și miere.
👉 Rețetă: Amestec digestiv – Se amestecă ½ linguriță de ghimbir măcinat cu un praf de sare și se consumă înainte de masă.
👉 Rețetă: Comprese calde – Se înmoaie o cârpă în ceai concentrat de ghimbir și se aplică pe zona dureroasă.
👉 Rețetă: Sirop de ghimbir – Se fierbe ghimbir ras cu miere și se ia câte o linguriță de 2-3 ori pe zi.
Oamenii folosesc rădăcina de ghimbir la gătit și în scop medicinal din timpuri străvechi. Acesta este un remediu tradițional popular pentru starea de greață, durerile de stomac și menstruale, inflamație, arsurile pielii și nu numai. Aroma și gustul rizomului provin din uleiurile naturale pe care le conține aceasta, cel mai important fiind gingerolul. Această substanță bioactivă are proprietăți antiinflamatorii, antibacteriene și antioxidante puternice.
Ghimbirul a fost și este studiat de către cercetătorii de specialitate pe oameni, animale și în laborator, pentru a-i înțelege proprietățile antibacteriene, antivirale, antiinflamatorii, diaforetice (care încurajează transpirația), carminative (care promovează elinarea gazelor intestinale) și spasmolitice (care relaxează tractul intestinal), pentru a determina la ce este bun ghimbirul și a-i clarifica limitele. În acest sens, încă studiază dacă acesta poate diminua simptomele mahmurelii, hipertensiunea, timpul petrecut sub intubație (în cazul insuficienței sistemului respirator), durerea și durata de vindecare (în cazul copiilor operați la amigdale), dacă poate trata răceala și gripa, sindromul colonului iritabil, mușcăturile de țânțari, migrenele și menoragia (sângerarea menstruală excesivă) sau dacă poate ajuta persoanele obeze să slăbească.
În ordinea importanței lor, mai jos poți descoperi ce beneficii îți aduce includerea ghimbirului în alimentația ta!
Această rădăcină este eficientă în prevenirea stărilor de greață (notează o analiză din 2000), având aplicabilitate în cazul răului de mișcare (în special de apă, conform unui studiu din 1994), stării de greață de după operație, tratamentele anti-HIV/SIDA și chimioterapie (dovedesc cercetări din 2006 și 2011), stării de greață matinală din timpul sarcinii (conform studiilor din 2014 și 2019). Dacă ești însărcinată și vrei să consumi ghimbir, cere întotdeauna sfatul medicului, apropo de doza potrivită pentru tine!
Grație unor enzime din ghimbir, acesta este un carminativ excelent: promovează eliminarea gazelor în exces din sistemul digestiv, accelerează digestia, calmează tractul intestinal și poate trata balonarea, colicile, dispepsia (indigestia cronică), constipația și durerile stomacale, indică studii din 2008 și 2011.
Ghimbirul pare a fi foarte eficient împotriva durerilor menstruale, atunci când este consumat la începutul ciclului menstrual, arată o cercetare din 2009. Dozele studiate au fost de 1-2 g/zi, timp de 3 zile. În plus, ceaiul de ghimbir poate fi un adjuvant de nădejde în acest sens.
Radicalii liberi sunt rezultați toxici ai proceselor chimice din organism, atomi instabili din medicamente, poluanți, pesticide și țigări, care deteriorează celulele și țesuturile umane, prin oxidare. Radicalii liberi provoacă îmbătrânirea precoce, suprasolicită imunitatea și duc la apariția bolilor cronice (de inimă, cancer, diabet, ateroscleroză, Alzheimer, Parkinson). Stresul oxidativ poate fi combătut cu ajutorul substanțelor antioxidante, ca cele regăsite în ghimbir. Cercetări din 1992, 1993, 1994, 2000 (1 și 2), 2001, 2002 (1 și 2), 2008 (1 și 2) și 2009 dovedesc că ghimbirul reduce stresul oxidativ și are rol antioxidant. Rădăcina de ghimbir crudă conține un nivel foarte mare de antioxidanți: are un scor ORAC de 14.840 μ mol TE/100 g (aceste unități măsoară capacitatea antioxidantă in vitro), fiind depășit doar de rodii și de unele tipuri de fructe de pădure.
Gingerolul, substanța bioactivă din acesta, poate reduce riscul infecțiilor, poate opri dezvoltarea diferitelor tipuri de bacterii (conform unor studii din 2008 și 2012 – 1 și 2) și poate lupta împotriva virusul respirator sincițial/RSV (conform unei cercetari din 2013).
Rădăcina de ghimbir este bogată în uleiuri volatile, al căror component activ (gingerolul) poate reduce durerea și îmbunătăți mobilitatea persoanelor cu (osteo)artrită reumatoidă, notează analize de specialitate din 1992, 2001, 2011 și 2015. Iar două studii din 2010 (1 și 2) i-au dovedit eficiența în reducerea durerilor musculare cauzate de sport. Asta se datorează proprietăților antiinflamatorii ale ghimbirului, studiate în 2000, 2005, 2007 și 2017.
Cancerul – boală caracterizată prin dezvoltarea necontrolată a celulelor anormale – ar putea fi tratat cu ajutorul ghimbirului. Cercetătorii sugerează că gingerolul din rădăcina proaspătă de ghimbir poate reduce markerii inflamației la nivelul colonului (2011), dezvoltarea tumorală la nivelul plămânilor (2016) și ar putea fi eficient în cazul cancerului colorectal (2013), pancreatic (2006), ovarian (2007) și de sân (2017).
Cercetări de specialitate (din 2005, 2006, 2008, 2013, 2015) sugerează că ghimbirul poate avea efect antidiabetic: reduce glicemia și crește toleranța la glucoză. În completarea unei alimentații sănătoase, săracă în zahăr adăugat și grăsimi saturate, aceleași proprietăți antiinflamatorii ale ghimbirului pot scădea riscul de boli de inimă, prin reducerea colesterolului, trigliceridelor (1998, 2000, 2004, 2008, 2016) și îmbunătățirea metabolismului lipidelor (2009).
Stresul oxidativ și inflamația cronică pot accelera declinul cognitiv și determina apariția demenției, la bătrânețe. Ghimbirul poate fi un tratament natural împotriva bolii Alzheimer (noteză studii din 2008 și 2014), contribuie la îmbunătățirea timpului de reacție și a memoriei femeilor de vârstă mijlocie (2012) și menține funcția cerebrală la cote optime și la vârste înaintate (2011, 2012, 2013).
Ghimbirul este un condiment și un supliment alimentar sigur pentru consumul uman, în doze normale. Printre efectele secundare pe care le pot avea anumite persoane care folosesc ghimbir se numără: arsuri în piept, diaree, disconfort stomacal, menoragie (după consum) și iritații (după aplicare pe piele). Ghimbirul poate fi consumat de femeile însărcinate sau care alăptează (dacă acestea obțin aprobarea obstetricianului). Ghimbirul nu este recomandat persoanelor care iau medicamente pentru diabet, hipertensiune sau care subțiază sângele (aspirină, ibuprofen), care suferă de calculi biliari, boli de inimă. Cereți întotdeauna sfatul medicului, înainte de a consuma ghimbir, dacă aveți deja probleme de sănătate sau luați medicamente!
Alege cât mai des să consumi ghimbir proaspăt, care conține mai mult gingerol și are o aromă superioară. Cumpără rădăcini de ghimbir ferme, netede, fără pete de mucegai sau zone în care coaja s-a încrețit. Ghimbirul pudră este mai concentrat decât ghimbirul proaspăt, dar nu este la fel de picant. Teoretic, 1 lingură de ghimbir proaspăt echivalează cu ¼ linguriță de ghimbir măcinat; dar nu orice rețetă permite astfel de înlocuiri.
Dacă ai cumpărat rădăcină de ghimbir proaspătă, atunci învelește-o într-un prosop de hârtie, pune-o într-o pungă de plastic și depoziteaz-o la frigider, timp de până la 3 săptămâni. Sau curăț-o de coajă, pune-o într-un borcan și acoper-o cu vin de Madeira sau vin sherry, timp de până la 3 luni; atenție – acest ghimbir va căpăta o aromă de alcool! Ghimbirul proaspăt merge și congelat, cu tot cu coajă, până la 6 luni (învelește rădăcina strâns cu folie alimentară și folie de aluminiu, apoi congeleaz-o).
Cel uscat și măcinat se ține într-un recipient acoperit, la loc răcoros și întunecat, timp de până la 6 luni (sau până la 1 an, dacă pui recipientul la frigider). Ghimbirul murat și conservat se ține în borcanul în care a fost cumpărat, la frigider, până la termenul indicat pe etichetă. Ghimbirul cristalizat și cel confiat se țin într-o caserolă acoperită, la loc răcoros și întunecat, timp de până la 3 luni sau până la termenul indicat pe etichetă.
Când este folosit în scop alimentar, poate fi consumat proaspăt sau măcinat, în sosuri, mâncăruri, salate, peste legume la cuptor, în băuturi (ceai de ghimbir, limonade, smoothie-uri, latte) și în deserturi.
Când este folosit în scop medicinal, poate fi administrat oral sau aplicat direct pe piele. Dozele recomandate sunt următoarele:
Comentarii