Propolis

Propolisul este o substanță rășinoasă, cu miros puternic și aromat, preparată de albine din rășina culeasă de pe mugurii și ramurile tinere de cireș, vișin, plop, mesteacăn, brad, molid, arin, la care adaugă ceară și secreții proprii.

Propolisul este utilzat de albine pentru a-și proteja stupul, iar pentru oameni este folosit ca antibiotic natural, fiind recunoscut de secole pentru proprietățile sale antiinfecțioase, antiinflamatoare, antibacteriale, antivirale, antioxidante.

Propolisul poate fi găsit cel mai des în stare brută, sub forma unor mici bulgări de culoare maronie, dar și în stare lichidă, sub formă de tinctură de propolis.

Consumul zilnic de propolis în doze mici poate ajuta la întărirea sistemului imunitar împotriva bacteriilor, ciupercilor și virușilor, inclusiv a gripei.

Compoziție propolis

Propolisul este un produs apicol cu o compoziție chimică complexă, aproximativ 300 de compuși chimici dintre care majoritatea sunt antioxidanți.

Compoziția propolisului variază în funcție de specia vegetală de pe care s-a cules, dar, în medie, acesta conține:

• 50% rășină
• 30% ceară de albine
• 10% uleiuri esențiale
• 5% polen
• 5% alți compuși organici

Alte substanțe pe care propolisul le conține

• flavone (acacetină, crizină, apigenină)
• flavonoli (galangină, izalpinină, kaempferol)
• flavanone (pinocembrină, pinostrobină, pinobaksin), aminoacizi
• vitamine: B1, B2, B6, vitamina A, C și E
• minerale: calciu, magneziu, potasiu, sodiu, cupru, zinc și fier

Recoltarea propolisului

Propolisul brut de bună calitate se recunoaște printr-un miros specific (dulceag-amărui) foarte puternic, precum și prin lipsa de luciu (propolisul lucios are foarte multă ceară în el, astfel că, proprietățile sale sunt mult diminuate).

Există două metode prin care apicultorii recoltează acest remediu: răzuindu-l direct de pe pereții stupului de albine sau, pentru o mai mare eficiență, construind un colector special, ce preia progresiv producția albinelor, care astfel sunt stimulate să culeagă cantități tot mai mari de propolis.

Cantitatea de propolis ce se poate obține de la un stup variază în funcție de o serie de factori dintre care amintim: rasa de albine, perioada (albinele propolizează mai mult primăvara și toamna), zona geografică (stupii din zonele cu păduri produc mai mult propolis).

Cantitatea de propolis ce se poate obține de la o familie de albine variază între 100 și 400 grame.

Depozitare propolisului

Propolisul se păstrează la temperaturi de maxim 20° C, în locuri lipsite de umezeală și mirosuri străine, sub formă de bulgări sferici, înveliți în staniol sau pungi de material plastic.

Se mai poate păstra și în sticle colorate, închise cu dop și apoi parafinate.

Nu se recomandă a fi încălzit, topit sau ținut la temperaturi ridicate, deoarece în acest fel propolisul pierde uleiurile volatile atât de importante.

Cea mai indicată metodă de păstrare este cea sub formă de tinctură de propolis, în acest fel proprietățile propolisului neavând de suferit.

Preparate din propolis

Propolisul brut

Propolisul poate fi găsit cel mai des în stare brută, sub forma unor mici bulgări. Puternic aromat, lipofil, tare și ușor de rupt atunci când este rece, dar moale, flexibil și foarte lipicios când este cald.

Propolisul are un miros aromatic caracteristic și plăcut, culori de la galben până la maro închis care variază apreciabil de la un stup la altul, de la un anotimp la altul și de la o regiune la alta.

Se recomandă a se consuma între 1 și 3 grame pe zi propolis amestecat în puțină miere/apă. Doza de administrare variază în funcţie de afecţiune și structura pacientului.

Tinctura de propolis

Tinctura de propolis este extractul alcoolic sau non-alcoolic al propolisului. Obținerea acesteia se face la rece, păstrându-se astfel toate substanțele active benefice din propolis. Tinctura de propolis este obținută de obicei prin macerare în alcool de minim 40°.

Dintre toate produsele de natură vegetală sau apicolă administrate pe cale orală, soluțiile alcoolice și hidroalcoolice sunt cele mai ușor de asimilat de către organism astfel că efectele benefice urmărite prin administrarea tincturii de propolis apar destul de rapid.

Pe site-ul nostru puteți găsi multe detalii despre tinctura de propolis inclusiv modul de preparare.

Tinctura de propolis se poate administra împreună cu mierea, pe o bucată de pâine sau în puțină apă cu o jumătate de oră înainte de masă.

Se recomandă administrarea unui număr de picături egal cu greutatea corporală împărțite în 3 reprize: dimineața, la prânz și seara.

Vezi pas cu pas, cum se prepară corect rețeta de tinctură de propolis!

Unguentul de propolis

Într-o ceșcuță (50 ml) de untură încinsă pe foc foarte mic se pun trei linguri de tinctură de propolis și o bucățică de ceară de mărimea unei alune, după care se amestecă încontinuu vreme de 10 minute. Se ia de pe foc untura, după care se amestecă în continuare până când se întărește. Preparatul se păstrează la frigider, folosindu-se extern contra arsurilor, eczemelor, pentru vindecarea contuziilor și a rănilor ușoare.

Mierea propolizată

Se obține prin combinarea unei lingurițe de tinctură de propolis cu 3 lingurițe de miere. Este un produs recomandat copiilor, cărora li se va administra jumătate de lingură de 3 ori pe zi, pentru întărirea sistemului imunitar, pentru combaterea infecțiilor respiratorii și intestinale.

Beneficiile propolisului

Calitățile deosebite ale propolisului sunt date, în principal, de conţinutul său bogat în flavonoide, compuşi din familia polifenolilor care dau colorit plantelor și au puternice proprietăţi antioxidante, antifungice şi antibacteriene.

Totodată, propolisul este un excelent antiinflamator, stimulează formarea de anticorpi, fiind extrem de benefic pentru întărirea sistemului imunitar, are o puternică acțiune antimicrobiană (bacteriostatică şi bactericidă atât asupra bacteriilor Gram pozitive, cât şi asupra bacteriilor Gram negative), antimicotică (faţă de Candida albicans), antivirală (faţă de virusul Herpes simplex), analgezică, antiinflamatoare, anestezică, cicatrizantă, imunostimulentă, antioxidantă și mucolitică.

În plus, spre deosebire de medicamentele de sinteză, propolisul acționează eficient împotriva bacteriilor dăunătoare, fără a le distruge pe cele bune, cum se întâmplă cu antibioticele obișnuite.

Proprietățile sale antiinflamatoare și cicatrizante ajută la vindecarea arsurilor și crăpăturilor minore la nivelul pielii și reduc durerea în zonele afectate. Importante sunt și efectele fungicide, care previn infectarea rănilor și dereglarea funcțiilor protectoare ale pielii.

Datorită proprietăților antioxidante, propolisul este eficient în eradicarea radicalilor liberi din sânge. Radicalii liberi sunt molecule instabile care, în exces, duc la îmbătrânirea prematură a celulelor, iar pe termen lung, pot cauza probleme în circulația sanguină și pot amplifica susceptibilitatea la boli. Antioxidantii din propolis ajută la repararea acestor molecule, echilibrând nivelul oxigenului din sânge și circulația sănătoasă a acestuia. De asemenea, propolisul ajută în scăderea tensiunii arteriale.

Un alt beneficiu al propolisului este acela că ajută la întărirea și menținerea țesutului osos. Oamenii de știință au descoperit că acidul cafeic, un compus antioxidant puternic, este foarte eficient în suprimarea compușilor inflamatori ce cauzează bolile osoase, sugerând că propolisul ar putea fi un adjuvant în tratamentul împotriva osteoporozei.

Un efect extraordinar al propolisului este abilitatea de a calma simptomele alergiilor sezoniere. Acesta este eficient în calmarea rinitelor alergice, inhibând eliberarea histaminei, substanța care provoacă apariția simptomelor alergice.

Proprietățile antivirale și antioxidante ale propolisului au, de asemenea, efecte surprinzătoare în tratamentul herpesului și infecțiilor genitale, a infertilității, a bolilor hepatice și mai presus de orice, ajută la îmbunătățirea sistemului imunitar.

Utilizarea internă a propolisului

Întărește sistemul imunitar

Datorită compoziției sale foarte complexe, propolisul stimulează formarea de anticorpi și ajută la absorbția nutrienților în organism, fiind foarte eficient în menținerea unui sistem imunitar sănătos.

Tocmai de aceea, consumul de propolis este foarte potrivit atât în sezonul rece, cât și primăvara/toamna, când avem o imunitate precară, ținând departe gripa și răceala.

Pentru creșterea imunitătii se face o cură de 3 săptămâni, timp în care se administrează câte 30 de picături de tinctură de propolis, de 3 ori pe zi.

Vindecă afecțiuni gastro-intestinale

Afecțiunile de natură gastro-intestinală sunt rezultatul unei infecții cu un anumit agent patogen (bacterii, fungi sau paraziți). Studiile efectuate în domeniu au arătat o activitate antimicrobiană în vitro a propolisului împotriva unora dintre cei mai puternici agenți patogeni, cum ar fi: Streptococcus spp., Escherichia coli (E-coli), Helicobacter pylori, Staphylococcus spp., Salmonella spp., Candida albicans sau Proteus vulgaris.

La nivel digestiv propolisul contribuie la diminuarea simptomelor colitei, gastritei, durerilor de stomac, ulcerului gastric, enterocolitelor și problemelor determinate de dezechilibre ale florei intestinale.

Elimină și ameliorează problemele cavității bucale

Acţiunea protectoare, dezinfectantă şi antiinflamatoare a propolisului face ca acest produs apicol să fie utilizat cu succes pentru tratarea aftelor, gingivitei, abceselor dentare, parodontozei sau pentru calmarea durerile gingivale și de dinți. În plus, datorită proprietăților antibacteriene, propolisul dezinfectează zona bucală, împiedică formarea plăcii bacteriene, protejând astfel împotriva cariilor.

Pentru prevenirea şi ameliorarea efectelor parodontozei, se recomandă mestecarea dimineața, pe stomacul gol, a unei boabe de propolis brut sau administrarea a 40 de picături de tinctură de propolis în 50-100 ml de apă, clătiți bine cavitatea bucală timp de cinci minute, iar apoi înghițiți. Folosind același amestec, se pot tampona și gingiile.

Tratează răceala și durerile în gât

Propolisul poate preveni și scurta în mod natural perioada de răceală, care deseori include și o supărătoare durere în gât. Acest lucru nu este deloc surprinzător dacă ținem cont de proprietățile antibacteriene și antiinflamatoare ale propolisului, care luptă cu succes împotriva virusurilor și împiedică declanșarea simptomelor în organism. De asemenea, acesta este un tratament natural recomandat în cazul faringitei, laringitei și amigdalitei.

Reglează nivelul glicemiei

Studiile au arătat că propolisul poate inhiba enzimele care duc la creșterea zahărului din sânge. Compușii antioxidanți din propolis sunt responsabili pentru avantajele stabilizării zahărului din sânge.

Propolisul reglează glicemia și metabolismul glucozei și al lipidelor din sânge. De asemenea, duce la scăderea ratelor de peroxidare a lipidelor și elimină radicalii liberi.

Hipertensiunea și tulburările de ritm cardiac

Administrarea a 300 mg de propolis (aproximativ 150 de picături de tinctură) zilnic conduce la scăderea presiunii arteriale, la normalizarea ritmului cardiac, la scăderea cantității de colesterol din sânge. De asemenea, s-au constatat efecte de refacere a elasticității vaselor de sânge.

⚠ Unii apicultori sugerează: "propolisul se administrează funcție de greutate, o picătură la 10 kg,... dacă avem 100 de kg consumam 10 picături / zi împărțite în trei doze". În cazul adulților doza poate fi mărită de pana la 4 ori per servire.

Cancerul

Propolisul reduce posibilitatea ca anumite celule să devină canceroase și împiedică celule canceroase să se multiplice.

De asemenea, ajută la restabilirea echilibrului organic al bolnavilor de cancer. Rezultate bune s-au obținut în tratarea cancerului la sân, a cancerului de colon și genital, a melanomului malign, a metastazelor pulmonare și hepatice.

Utilizarea externă a propolisului

Herpes

La nivel extern, propolisul poate fi foarte eficace în distrugerea și vindecarea herpesului localizat în diferite zone.

Datorită proprietăților sale antimicrobiene, analgezice, antiinflamatoare și cicatrizante, propolisul accelerează procesul de vindecare și reduce ulcerațiile la nivelul herpesului. În acest caz, se recomandă aplicarea tincturii de propolis pe locul afectat, de 2-3 ori pe zi.

Timpul de vindecare scade în 80% din cazuri de 3-4 ori, iar posibilitatea de recidivă se înjumătățește.

Răni și arsuri

Propolisul are un compus special numit pinocembrin, un flavonoid care acționează ca un antifungic. Aceste proprietăți antiinflamatorii și antimicrobiene fac propolisul util în vindecarea rănilor.

Propolisul stimulează refacerea țesuturilor afectate de tăieturi, răni și în special de arsuri, accelerând totodată procesul de regenerare a celulelor sănătoase. În cazul arsurilor, propolisul are un efect dezinfectant, reparator și anestezic, fiind recomandat să se aplice extern pe suprafața lezată.

În arsurile ușoare se fac aplicații cu unguent de propolis sau unguent de propolis și tătăneasă. În arsurile grave se aplică tinctură de propolis - produce usturimi foarte puternice, dar efectele sale vindecătoare sunt uimitoare.

Eczeme infecțioase

În astfel de cazuri se aplică tinctură de propolis pe zona afectată cu ajutorul unui tampon de vată și se lasă să se usuce. Acest proces se repetă de 2 ori pe zi.

În eczemele uscate se fac aplicații cu unguent de propolis de 2-3 ori pe zi.

Coșuri, acnee, furuncule, abcese

Propolisul este un ingredient de bază în creme, unguente și alte produse dermatologice datorită proprietăților sale antiinflamatorii și antimicrobiene, având rezultate bune în tratarea acneei.

Precauții și contraindicații

Propolisul nu dă efecte secundare.

Singura contraindicație este alergia la produsele apicole.

Propolisul poate provoca, de asemenea, propria reacție alergică atunci când este utilizat o perioadă lungă de timp.

Știai că ?

• Propolisul mai este cunoscut și ca „lipiciul albinelor” sau “antibioticul românesc”. Datorită naturii proprietăților sale mecanice, albinele folosesc propolisul în construcția și reparația stupilor - pentru a etanșa deschiderile și crăpăturile și a netezi pereții interiori, dar și pereții interni ai celulelor din faguri.
• Propolisul își are rădăcinile în limba greacă și înseamnă “partea dinaintea cetății”. Acest produs apicol a fost denumit așa de către învățații greci în urma observațiilor făcute de aceștia asupra modului de construire și organizare a stupului de către albine. În urma acestor observații au ajuns la concluzia că această substanță joacă rolul de păvază împotriva agresorilor externi, propolisul făcând din stup o adevărată cetate.
• În Egiptul Antic, era folosit, în special de către preoții care controlau medicina și chimia, pentru prevenirea răspândirii infecțiilor, pentru tratarea rănilor și pentru efectuarea mumificării.